Privirea obosită și aspectul de pleoape grele nu sunt întotdeauna provocate de excesul de piele din jurul ochilor. În unele cazuri, cauza poate fi coborârea sprâncenelor sau a țesuturilor frunții, situație în care o simplă blefaroplastie nu rezolvă întreaga problemă.
Liftingul de sprâncene și liftingul de frunte sunt două dintre intervențiile care pot fi luate în calcul pentru repoziționarea țesuturilor din partea superioară a feței. Deși denumirile sunt uneori folosite pentru proceduri similare, obiectivele lor nu sunt identice, iar alegerea trebuie făcută în funcție de anatomia și nevoile fiecărui pacient.
Care este diferența dintre liftingul de sprâncene și cel de frunte
Liftingul de sprâncene urmărește repoziționarea sprâncenei sau doar a porțiunii sale exterioare. Procedura poate fi potrivită atunci când coada sprâncenei a coborât și contribuie la aspectul de pleoapă grea.
Liftingul de frunte acționează asupra unei zone mai extinse. Pe lângă repoziționarea sprâncenelor, intervenția poate ridica țesuturile frontale și poate ameliora ridurile orizontale ale frunții sau liniile pronunțate dintre sprâncene.
Dr. Florin Juravle, medic primar în chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă, explică faptul că sprâncenele nu trebuie ridicate după un model identic pentru toată lumea. Rezultatul trebuie adaptat fizionomiei și poziției naturale a sprâncenelor.
Când poate fi suficient un lifting de sprâncene
O intervenție localizată poate fi luată în calcul atunci când problema se concentrează în special în partea exterioară a sprâncenelor și pleoapelor.
Printre situațiile analizate de chirurg se numără coborârea cozii sprâncenei, existența unei asimetrii sau senzația de greutate predominantă în partea laterală a pleoapei.
Un alt indiciu poate fi tendința persoanei de a-și contracta frecvent musculatura frunții pentru a menține ochii mai deschiși.
În timpul consultației, medicul poate ridica manual sprânceana. Dacă prin această manevră excesul aparent de piele de pe pleoapă se reduce considerabil, problema poate proveni în principal din poziția sprâncenei.
Când poate fi recomandat liftingul de frunte
Liftingul frontal poate deveni o opțiune atunci când modificările afectează întreaga parte superioară a feței.
Coborârea ambelor sprâncene, ridurile orizontale profunde, liniile permanente dintre sprâncene și aspectul de frunte grea sunt câteva dintre elementele care pot fi evaluate.
De asemenea, unele persoane folosesc permanent musculatura frontală pentru a compensa coborârea țesuturilor și pentru a-și menține privirea mai deschisă.
Alegerea procedurii este influențată și de anatomia pacientului, inclusiv de înălțimea frunții, poziția liniei părului și gradul de laxitate a țesuturilor.
De ce blefaroplastia nu este întotdeauna suficientă
Blefaroplastia are rolul de a corecta excesul de piele de la nivelul pleoapelor și, atunci când este necesar, depozitele de grăsime. Procedura nu ridică însă în mod direct o sprânceană care a coborât.
Tocmai de aceea, înaintea unei intervenții, medicul trebuie să stabilească de unde provine aspectul de pleoapă grea.
Dacă sprânceana este repoziționată manual și surplusul aparent de piele dispare în mare parte, poate fi necesară corectarea poziției acesteia. Dacă excesul de piele rămâne vizibil, chirurgul poate lua în considerare asocierea liftingului cu blefaroplastia.
Evaluarea corectă este importantă și pentru evitarea îndepărtării unei cantități excesive de piele de la nivelul pleoapelor.
Botoxul și alte proceduri nechirurgicale au anumite limite
Nu toate persoanele care își doresc o privire mai deschisă au nevoie de chirurgie.
Toxina botulinică poate produce o ridicare discretă a cozii sprâncenei prin relaxarea anumitor mușchi. Firele de suspensie pot oferi o repoziționare temporară, iar procedurile bazate pe radiofrecvență, ultrasunete sau laser pot contribui la îmbunătățirea fermității și calității pielii.
Aceste metode au însă limite. Ele nu pot elimina un surplus important de piele și nici nu pot repoziționa permanent țesuturile care au coborât semnificativ.
În astfel de situații, intervenția chirurgicală poate reprezenta varianta prin care este realizată o repoziționare mai amplă a țesuturilor.
Ce tipuri de lifting există
Tehnica aleasă diferă în funcție de problema care trebuie corectată. Liftingul endoscopic, de exemplu, este efectuat prin mai multe incizii mici ascunse în scalp și poate fi utilizat în special în cazurile de laxitate ușoară sau moderată.
Liftingul temporal vizează în principal partea exterioară a sprâncenei și presupune incizii ascunse în zona tâmplelor.
Pentru cazurile cu laxitate mai pronunțată poate fi luat în calcul liftingul clasic sau coronal, care permite o mobilizare mai amplă a țesuturilor frunții.
Există și liftingul pretrichial, cu incizia poziționată la limita dintre frunte și păr, precum și liftingul direct, în care incizia este realizată imediat deasupra sprâncenei. Fiecare tehnică are indicații și particularități diferite.
Cât durează recuperarea după lifting
Perioada de recuperare depinde de amploarea operației și de tehnica aleasă. În primele zile pot apărea umflături, vânătăi, senzație de tensiune și amorțeală temporară în zona frunții sau a scalpului.
În cazul liftingului endoscopic, articolul indică o recuperare socială de aproximativ 7-10 zile. În general, revenirea la activitățile profesionale și sociale poate avea loc după aproximativ una sau două săptămâni, în funcție de evoluția pacientului.
Activitățile fizice intense trebuie evitate în perioada indicată de chirurg, iar rezultatul continuă să evolueze pe măsură ce edemul se retrage și țesuturile se stabilizează.
Rezultatul final nu înseamnă sprâncene ridicate cât mai sus
Scopul unei asemenea intervenții nu este obținerea unor sprâncene exagerat de ridicate. Un rezultat echilibrat ar trebui să facă privirea să pară mai deschisă și mai odihnită, fără să modifice artificial expresia feței.
Forma sprâncenelor trebuie păstrată în armonie cu fizionomia, iar gradul de ridicare este stabilit individual.
Nu există nici o vârstă standard la care trebuie efectuat un lifting. Unele persoane pot avea sprâncene coborâte mai devreme din cauza particularităților anatomice, în timp ce altele nu au nevoie de o astfel de intervenție nici la vârste înaintate.
Decizia trebuie luată după o consultație de specialitate, în care medicul evaluează poziția sprâncenelor, fruntea, pleoapele și cauza reală a aspectului obosit al privirii.
Sursa foto + text: csid.ro